Când Dumnezeu a creat profesorul, a chemat toţi îngerii şi i-a întrebat:
-Cum ar trebui să fie un profesor?
Îngerii i-au dat mai multe răspunsuri:
-Să iubească copiii!
-Să rămână mereu student, învăţând continuu pentru a transmite elevilor lui cunoştinţe actuale şi de valoare!
-O fiinţă care să rămână veşnic tânără, amabilă, întelegătoare, modestă, creativă şi corectă!
-Să aibă cele trei perechi de ochi pe care profesorul trebuie să le aibă:cu o pereche să vadă în timp ce scrie la tablă sau citeşte, cu alta, să vadă ce nu ar trebui iar cu ultima, să se poată uita la elev când acesta este obraznic şi trebuie să-i spună ,,Te iert, altă dată să nu se mai întâmple !’’
-Să poată preda lecţia când copilul îi este bolnav acasă sau el însusi suferă de vreo boală !
-O fiinţă care, deşi uneori firavă, este în stare să stăpânească prin tact pedagogic şi talent o clasă de elevi, uneori mai înalţi sau mai puternici decât el!
Când a auzit aceste răspunsuri, Dumnezeu le-a spus îngerilor :
-Acestei fiinţe, care primeşte atât de puţin şi dă, sau i se cere, atât de mult, mai trebuie să-i adăugăm ceva:
-Ce ? au întrebat toţi îngerii în cor.
Dumnezeu le-a răspuns:
-Lumină, multă lumină, pentru ca profesorul să nu se stingă luminând!
Preluat de pe LMPopp
