Vestea proastă este că nu se termină pur şi simplu. După recesiune vor urma şomajul, apoi o nouă structură de piaţă şi o nouă curbă de învăţare. Cei care n-au găsit până acum calea de ieşire suferă de criza lor, nu de criza altora.
Vestea bună este că, în curând, ne vom obişnui cu criza. Fiecare transformare înseamnă de fapt o nouă normalitate. Să le luăm pe rând.
#1. Pentru cei care erau obişnuiţi să vândă orice, oricât de scump, urmează ani de muncă. Fiecare client contează, iar fiecare leu în plus la preţ înseamnă un leu în minus la profit. Vom învăţa, în sfârşit, matematica contraintuitivă a comerţului.
#2. Pentru cei care vor să cumpere orice pe credit, surpriză! Băncile nu au bani şi nici nu vor avea. O “plasmă” înseamnă luni de economisire, o maşină înseamnă ani. Într-o astfel de „criză” sunt de ani buni vesticii, din ale căror economisiri a duduit România până recent.
#3. Pentru cei care cumpărau case acuum pentru a le vinde în profit mai târziu, operaţiuni denumite în limbaj financiar tranzacţii long, vine vremea sofisticării. Trebuie să înveţe ce înseamnă tranzacţie short: vinde repede, ca să pierzi mai puţin.
#4. Pentru cei obişnuiţi să-şi schimbe joburile ca pe şosete, pentru 100 de lei în plus, dezamăgire! Peste tot e coadă, iar pentru fiecare leu încasat trebuie să demonstreze că pot aduce alţi zece lei companiei.
#5. Pentru cei obişnuiţi să se refugieze la stat, în vreo sinecură sau pe vreun contract, lucrurile nu mai sunt cum ştiau. Acum, prada mult mai puţină se împarte la doar câţiva. În curând, s-ar putea să nu mai rămână aproape nimic.
Pentru cine se aşteaptă ca lucrurile să fie cum au fost înainte, criza asta nu se va termina niciodată. Pentru cine a fost destul de pregătit sau s-a adaptat suficient de repede la viitor, criza s-a terminat deja. Deci, criza se va termina statistic atunci când a doua categorie va fi măcar cu unu mai numeroasă decât prima.
