3. DRAMA INTELECTUALITĂŢII
Oameni de cultură români şi oameni de cultură de naţionalitate română
Nu trebuie să ne mire consecinţele ci faptul că nu reuşim să înţelegem cauzele.
<
(Albert Einstein)
Şcoala noastră a format mulţi oameni de cultură, dar nu suficienţi oameni de cultură români. Necunoscătorii culturii poporului român, unii chiar români, afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte ,,barbari'' încă de pe vremea dacilor, şi sunt şi acum ,,înapoiaţi''! Astfel de afirmaţii privind starea de ,,înapoiere a unei culturi'' sunt consecinţe fireşti a demersurilor didactice greşite în instrucţia şi educarea oamenilor de cultură a acestui popor. Şcoala, instituţie finanţată de comunitatea românească, cu menirea firească de a pregăti oameni de cultură capabili să cultive ogorul cultural al comunităţii, pentru a obţine recolte utile comunităţii, a produs şi oameni de anti-cultura comunităţii.
Faptul că autorii dicţionarului occidental de referinţă ,,Larousse'' nu vorbesc despre români ca despre o naţiune importanta pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, este o consecinţă a unor cetăţeni români, şcoliţi în România care au transmis ce au învăţat în şcoala românească! De menţionat că aceşti români sau foşti români sunt menţionaţi ca oameni de cultură a altora!!! Consecinţă firească a unui sistem instructiv educativ cosmopolit anti-autohton.
Pregătirea în şcoli a elevilor pentru a aprecia orice altă cultură şi mai puţin cultura română, duce la un handicap în cunoaşterea propriei culturi şi la o poziţionare demnă în contactul cu alţi oameni ai altor comunităţi, şi o mare reţinere în promovarea propriei culturi. Starea de subordonare însuşită în mod inconştient în anii de şcoală se manifestă prin mari dificultăţi în :
- identificarea de valori în cultura comunităţii în care are părinţii;
- recunoaşterea originalităţii acesteia;
- promovarea în exterior cu demnitate a culturii comunităţii în care s-au născut.
Remarcabilă comportarea oamenilor de cultură neromâni care, intrând în contact direct cu ruralul şi vestigiile istorice de pe aceste meleaguri, identifică impresionante valori culturale pe care le promovează în lume. Aceşti oameni de cultură străini, în absenţa handicapului de subordonare culturală, sunt impresionaţi de vechea cultură a acestui popor şi văd ceea ce uni oameni de cultură de naţionalitate română nu reuşesc să conştientizeze. Deficienţele de pregătire în cultura autohtonă a făcut ca unii absolvenţii, formaţi ca oameni de cultură să nu cunoască şi să nu înţeleagă tradiţiile comunităţii. Cultural ei nu mai aparţin poporului care a investit în ei şi nu mai sunt oameni de cultură români.
Au existat oameni de cultură şcoliţi în România, care aflându-se în faţa unor valori autohtone, au emis judecăţi penibile şi au adoptat decizii cu consecinţe economice şi sociale dezastruoase. Acestor oameni de cultură, nu li se poate imputa nimic ci sistemului care i-a format.
O instrucţie greşită în şcoli a făcut loc unor altor idei greşite, propagate destul de puternic în societatea românească: ,, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o ţară bolnavă, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu codaşa Europei''. Idei care îşi au rădăcinile în teoriile oficiale privind originea limbii şi poporului român, ca urmaşi ai Romei.
Preţul plătit de acest popor pentru că ,,se vrea urmaş al Romei'' este mare:
- crearea de oameni de cultură de origine română îndepărtaţi de tradiţia şi sufletul populaţiei autohtone;
- existenţa în decursul istoriei a unui număr mic de oameni de cultură români, cu consecinţele politice corespunzătoare prin lipsa unei elite politice române;
- formarea de oameni politici de origine română cu o mare mobilitate politică de la o naţiune la alta, fapt ce a făcut dificilă constituirea unei clase politice româneşti;
- imprimarea în personalitatea indivizilor prin educaţie a două faţete una aparent luminoasă, cu care ne-am putea mândri iar alta deosebit de nefavorabilă, care ne face de ruşine în Europa; şi-i ţine pe români ,,la locul lor de slugi''. Nu numai odată de a lungul istoriei s-au luat hotărâri ce ne priveau în afara voinţei noastre fiind monedă de schimb pentru alţii.
4. CE CULTURĂ SĂ ADOPTĂM?
<
Tradiţiile sunt forme de manifestare a celor mai eficiente modalităţi de adaptare a oamenilor la ecosistemul în care trăiesc.
Cei investiţi de societate cu mari responsabilităţi în educarea tinerei generaţii, încât să nu mai fim nefericiţi într-o ţară bogată, trăiesc momente de incertitudine privind scara valorilor culturale, a ceea ce este bun sau nociv în formarea noilor generaţii. Incertitudinea este accentuată şi prin faptul că, de multe ori, ce la alţi pare eficient la noi nu merge, sau ce este rău pentru noi este bun pentru alţii şi invers! Faptul că valorile care au stat la baza celor care s-au ocupat de educaţie şi de formarea omului nou, au fost de-a lungul istoriei, importate când de la turci, ba de la ruşi, maghiari, romani, austrieci, francezi etc. după cum bătea vântul istoriei a produs şi o falie de neîncredere mocnită între educatori şi cei educaţi, mai ales că aceste valori de împrumut erau de multe ori aplicate în mod slugarnic în numele unui pseudo-multiculturalism şi în puternică contradicţie cu specificul locului, bulversând din ce în ce mai mult propria cultură. Cu toate aceste valuri de reforme, setul de comportamente specifice culturi noastre este şi în prezent în haos, iar armonia şi fericirea marii majorităţi a românilor este departe de cea dorită. Cu toate că este bogată în resurse România este totuşi o ţară cu mulţi oameni săraci, cu legi care nu se respectă şi cu cetăţeni forţaţi să plece aiurea pentru a-şi câştiga o bucată de pâine. Resursele privatizate în beneficiu străin.
Şi atunci apare întrebarea firească: - Ce este de făcut?
Se ştie că:
- ceea ce face diferenţa între ţările sărace şi cele bogate este atitudinea oamenilor acestora faţă de anumite aspecte ale propriei culturi: etică, integritate şi cinste, drepturile celorlalţi, legi şi regulamente, dorinţa de perfecţionare, muncă, punctualitate, responsabilitate, ordine şi curăţenie, cumpătare care asigură armonia internă şi în particular fericirea individuală. Ţări ca Anglia, Germania, Danemarca, Suedia etc. au format cetăţenilor atitudini puternic ancorate în propriul trecut, cu o constantă continuitate autohtonă, atitudini probate ca valabile, pentru ei, de nenumărate ori de-a lungul istoriei;
- unele popoare trec uneori prin momente grele, şi pentru a nu dispărea din istorie îşi caută resursele necesare pentru a putea porni mai departe. În acele momente de cumpănă îşi caută rădăcinile propriei culturi, îşi caută propria identitate întorcându-se spre propriile valori strămoşeşti, pentru a se reîncărca cu energii benefice necesare evoluţiei într-o nouă etapă istorică.
În prezent, trecem printr-un moment de criză morală, atât în sistemul social, politic, economic cât şi educativ; criză care ne cheamă la o revizuire a resurselor culturale, la identificarea celor autentice pentru a extrage de aici filonul moral util bunăstării societăţii româneşti, în consecinţă direcţia de mers a sistemului instructiv educativ.
Având în vedere că oficial noi avem origine daco-romană, este firesc ca baza propriilor noastre valori să se sprijine pe cele două culturi şi-n consecinţă pe valorile morale ale dacilor şi romanilor, pe baza cărora să stabilim axele de coordonate a propriului sistem educativ care să formeze absolvenţi, cetăţeni cu atitudini utile comunităţii care i-a produs. Această acţiune ar avea trei mari câştiguri:
- putem selecta ce este mai valoros de la cele două culturi;
- nu vom mai fi tentaţi să le tot schimbăm, după cum bate vântul istoriei, pentru că valorile morale ale culturii dacice şi a celei romane sunt bine cunoscute de către europeni şi stau la baza propriilor lor valori;
- în legătură cu moralitatea celor două civilizaţii există suficient de multe informaţii.
Romanii ( <
Daco - geţi (<
Aşa că nu ne-ar rămâne decât să analizăm valorile morale şi educative ce se cultivau, puse în valoare de relaţiile interumane din viaţa de zi cu zi ale cetăţenilor daci sau romani, prin felul de a fi şi a se comporta ca cetăţeni, apoi să selectăm ce este util comunităţii noastre din atitudinile şi comportamentele indivizilor promovate de cele două culturi:
A. Atitudini ale cetăţenilor romani la ei acasă, la Roma
J. Bingham şi colab., în Enciclopedia Lumii Antice creionează sugestiv comportarea cetăţenilor Romei imperiale:
I. O bună parte din ei duceau o viaţă de paraziţi. Prin jefuirea popoarelor cucerite, a noncetăţenilor romani, imperiul le asigura cetăţenilor romani ai Romei şi familiilor lor gratuit sau la preţuri mici:
1) hrană;
2) distracţii. Pentru ocuparea timpului liber şi relaxare, imperiul construind şi asigurând funcţionarea:
a) termelor publice (unele cu capacităţi de până la 1600 de oameni);
b) circus-urilor (hipodromuri) pentru cursele de cai (unele cu capacităţi de până la 250 000 de oameni);
c) teatrelor - cu reprezentaţii foarte grosolane ori foarte violente , încât de multe ori un condamnat lua locul actorului la un moment dat pe scenă, pentru a fi torturat şi ucis în faţa publicului care aplauda cu frenezie;
d) stadioanelor (unele cu capacităţi de până la 50 000 de oameni şi o frecvenţă a spectacolelor de până la 93 de zile/an. Colosseumul cu o capacitate de 80 000 de oameni a ajuns ca, la inaugurare, într-o singură zi să omoare 5 000 de animale, iar luptele să dureze 100 de zile ). Pe arenele acestor stadioane se organizau jocuri (distracţii bestiale) de o violenţă şi cruzime de nedescris:
- lupte între animale cu masacrarea lor;
- oameni neînarmaţi împinşi în arenă pentru a fi sfâşiaţi de animalele înfometate (în acest fel au fost masacraţi mii şi mii de creştini);
- răstigniri pe cruce, oameni arşi de vii etc.
- lupte pe viaţă şi pe moarte, între oameni şi animale sălbatice;
- lupte pe viaţă şi pe moarte, între oameni înarmaţi.
În acest fel mii de oameni şi animale erau măcelăriţi pentru amuzamentul poporului care era entuziasmat de ceea ce se întâmpla. Prin aceste spectacole, la care se cheltuiau sume fabuloase, << era formată, cultivată dorinţa de distrugere, nebunia sângeroasă a gloatei>>.
II.. Între preocupările zilnice ale cetăţeanului de rând al Romei imperiale îşi găseau un loc important următoarele activităţi:
- să participe la spectacolele şi distracţiile organizate de împărat şi de cei care doreau să le câştige simpatia;
- să primească raţiile (subvenţiile) gratuite de grâne, în cazul în care nu le primeau la timp, considerau că li s-a încălcat un drept fundamental şi izbucneau revolte violente;
- să-şi viziteze patronul ( capul marii familii) în fiecare dimineaţă, să-l informeze, să-l însoţească oricând ieşea în oraş, să voteze pentru el, să-i susţină acţiunile etc.;
- ,,aveau, n-aveau treabă” mergeau în locurile publice pentru a-şi petrece ziua şi a se informa…;
- să nu plătească taxe;
- şi chiar să arunce gunoiul din casă pe geam în stradă ,,în capul trecătorilor”.
III. Cetăţeanului bogat al Romei imperiale, care vrea putere politică, era interesat:
- să vorbească greceşte; greaca era limba apreciată de elită;
- să aibă foarte mult pământ;
- să aibă o mulţime de susţinători – clienţi - care erau dependenţi de el, împrumutându-le bani, îi ajuta în carieră iar uneori îi invita la masă;
- să se facă cunoscut ca un apropiat al poporului. În acest sens cheltuia mulţi bani sprijinind susţinătorii, organizând spectacole cât mai sângeroase pentru a distra poporul. Contribuia financiar la construcţii publice: teatre, circus-uri (hipodromuri), stadioane, temple etc. pentru a fi iubit de popor;
- să facă parte din diferite grupări politice. Pentru acestea risipeau mulţi bani dând petreceri monstruoase, caracterizate prin excese nemaiîntâlnite de mâncare şi vin, adevărate orgii (pentru a putea mânca şi bea mult stăteau culcaţi, iar când se umpleau de mâncare şi băutură până-n gât, aveau ustensile pregătite pentru a-şi provoca voma şi apoi o luau de la capăt cu vinul şi mâncarea);
- să fie ales în Senat;
- să obţină funcţii publice. Prin comploturi şi intrigi căutau să-şi asigure cariere de succes în viaţa publică. Duşmanii erau înlăturaţi fără milă; istoria Romei este sufocată de asasinate.
Din cele prezentate reiese că Statul Roman cultiva anumite valori morale şi educative asigurând formarea unor atitudini specifice cetăţeanului Romei imperiale: extrem de vicios şi crud, şi care nu prea avea timp pentru muncă.
B. Atitudini ale strămoşilor noştri carpato-danubieni, la noi acasă
În lumea antică extrem de vicioasă şi crudă, despre daco - geţi s-a vorbit şi se vorbeşte în cele mai diverse colţuri ale lumii, ca despre o oază de lumină care a făcut istorie, astfel:
-Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapele, plasează dragonul dacic împreună cu variantele sale, între drapelele care au făcut istoria lumii;
- Marija Gimbutas, profesoară la Universitatea din Los Angeles, California, spune: ,,că România este vatra a ceea ce am numit vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.d.H., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă…’’
- J. Carpentier, F. Lebrun, spune că pe la 4700 î. Hr. tehnicile agricole de creşterea animalelor, cultura grâului şi a meiului, determină sporirea populaţiei producându-se noi migrări din Ungaria care duc tradiţiilor danubiene, tehnicile agricole şi de prelucrarea aramei spre ţărmurile: Mării Nordului, Mării Baltice, Mării Mânecii, ale Văii Loarei şi în Bretagne. Existând o mulţimi de centre indigene de turnat arama, Ungaria exportă toporaşe de aramă spre vest şi răspândeşte noua tehnologie.
- E. Iaroslavschi, descoperă că la Complexul din Munţii Orăştiei există peste 200 de terase antropogene. Au fost identificate ... numeroase unelte, cuptoare, urme de ateliere etc. cu unelte de prelucrare a fierului. Lupele de fier ( găsite de ordinul tonelor) şi lingourile ocupă pe departe primul loc. Un număr mare de piese de orfevrar dovedeşte marea producţie de obiecte de artă aplicată, din metal preţios. Aici era deosebit de dezvoltată metalurgia, meşteşugul făurăriei şi prelucrării metalelor punând în evidenţă un mare avânt economic a cărei producţii era destinată comercializării în zone mai mult sau mai puţin îndepărtate, Complexul mai sus amintit fiind un imens centru economic şi spiritual al lumii antice. Locuinţele unele cu planuri complicate, cu acoperişuri de ţiglă au apă curentă .
- Pr. D. Bălaşa, spune că Vechea Europă ... era condusă de regine.... cea dintâi regină cunoscută nominal se numea Hestia ... au alcătuit un cod de legi ce s-a numit Codul Belaginelor (al Legilor Frumoase)...cod care cuprindea normele de comportare a cetăţenilor... preluate mai târziu de Zamolxis.
- Joannes Magnus Gothus, Roma, 1554, spune despre Samolses <<şi-a educat neamul, pe geţi, ca prin virtuţi să ducă o viaţă cinstită, dar că este necesar să înveţe câte ceva şi din disciplina militară, pentru că omul nu trebuie să se gândească numai la sine, el fiind născut mai ales pentru patrie>>;
- Carolus Lundius, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Suediei, care în cartea <
- Împăratul Iulian - Apostatul (331 - 363), în Cezarii spune despre <
- Chrisostomus, Clement Alexandrinul, Diodor din Sicilia, Iordanes: vorbesc despre daci, geţi, regina Tomiris (întemeietoarea Tomisului), Dromihete şi arată superioritatea civilizaţiei acestora, modestia şi dorinţa de a trăi în pace cu vecinii;
- Strabon scria că, ascultându-l pe Deceneu , geto – dacii <
- Pomponius Mela ne spune că la unii traci folosirea vinului este necunoscută;
- Herodot arată că dacii sunt băutori de lapte;
- Marţial spune despre copilul dac că este sătul de laptele juncanelor getice, jucând-se cu cercul sarmatic;
- Herodot- vorbind despre Zamolse constatăm că acesta, cu mult înaintea grecilor, a înfiinţat prima şcoală cu local propriu din istoria omenirii şi a utilizat metode moderne de predare;
- Ovidiu geto - dacii aveau drept documente pe care scriau tăbliţe din ceară;
- Iordanes, istoricului get, vorbeşte despre Deceneu: care a fost una din acele impresionante personalităţi care si-au creat un loc de frunte în istoria lumii cu realizări impresionante:
- instrucţie: i-a instruit pe daci <
- juridic: poporul se conduce după legi, Legile Belagines - Legile Frumoase;
- moral-religios: populaţia este adusă la o viaţă cu norme morale avangardiste, implementate în mare parte cu ajutorul religiei;
- tehnic: metode avansate de prelucrare a metalelor(a căror secrete nu sunt descifrate nici până în prezent), pietrei etc.;
- medical: concepţii moderne în tratarea bolnavilor.
<
Opunându-se pătrunderii în Dacia a cultelor străine, vătămătoare pentru sănătatea spirituală si corporală a geto-dacilor, a înlăturat cultul bahic sau dyonisiac asociat cu cultura viţei de vie şi cu orgii. El a determinat pe Burebista să dispună distrugerea viţei de vie—planta sacră a lui Dyonisos. Ceea ce este extraordinar este că atât preoţimea cât şi poporul l-a sprijinit în acest act extraordinar, de stârpire a viţei de vie. De aici se poate trage încă o concluzie: la daci viciul beţiei nu apucase să-şi câştige adepţi, acesta pătrunde în nordul Dunării cu sprijinul armatei romane.
Deceneu considera că viitorul şi strălucirea poporului său depind numai de înalta ţinută morală şi plecând de la această premisă se poate clădi un edificiu statal si social trainic, motiv pentru care, sprijinit de Burebista, a înfăptuit o profundă reformă socială şi religioasă a poporului geto-dac. Această reformă, celebră în lumea antică, a fost pusă în practică nu prin legi oficiale şi seci ci prin răbdare şi educaţie, prin legi blajine. Deceneu a impus sobrietatea şi cumpătarea, acea modestie a sufletului ale cărei valenţe răzbat din textul lui Platon. Deceneu a cerut poporului <
Cum pot vorbii anumiţi istorici despre dispariţia Daciei, când atâţia împăraţi romani şi-au luat numele de învingători ai dacilor, oare aceştia nu au ştiut împotriva cui s-au războit. Iar alţii s-au mândrit cu numele de dac: << Vitejia şi renumele de dac, pe care şi l-au luat mai apoi atâţia suverani ai Romei… chiar daci la origine, au impus în conştiinţa antichităţii un tip exemplar de comportament uman. Aşa se explică prezenţa statuilor de daci pe Arcul de Triumf a lui Constantin cel Mare de la Salonic, … sau de la Roma. Chiar pe sarcofagul din porfir egiptean al Sf. Împărătese Elena…se pot vedea figuri de nobili şi conducători geto – daci. Ce pot fi aceste statui reprezentând chipuri de conducători şi nobili daci … decât cinstirea vitegiei şi un elogiu mobilizator al spiritului dacic, dimpreună cu sentimentul mândriei etnice pe care Constantin cel Mare neîndoielnic îl trăia, cinstindu-l…>>. Z CÂRLUGEA, Regalian restauratorul Daciei libere, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 55. 2008, pag 17.
Trebuie însă precizat că ceea ce spunea Iordanes şi alţi istorici antici, mulţi duşmani daco - geţilor nu sunt sclipiri de moment a unor patriarhi: Hestia, Zamolxe, Deceneu ci un crez al unei culturi care din cele mai vechi timpuri vine ca un filon de aur în viaţa satelor din acest spaţiu geografic.
Aceste valori morale şi educative cultivate în acest spaţiu geografic se regăsesc în aşa zis: bun simţ al omului de la ţară, pus în valoare de relaţiile interumane din viaţa de zi cu zi a ţăranului care a fost şi este un păstrător de neclintit a străvechii culturi şi nu numai.
C. Am fost celebri în antichitate, şi-n prezent avem oameni celebrii - dar necunoscuţi de elevi
Demne de menţionat sunt şi realizările contemporanilor noştri despre care nu prea vorbim:
România este pe primele locuri in lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la 'Microsoft', a doua limba vorbita este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români.
La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru - invenţia <
La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi , Arad , Vâlcea si Constanţa . Participarea la olimpiade internaţionale de matematică si fizică: 500 de elevi din 83 de ţări… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost ,,racolat'' imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
Justin Capra este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani…
Horia Hulubei identifică elementul 87 pe care a vrut să-l denumească Moldaviu, dar meritele au fost atribuite altcuiva iar elementul a fost denumit Franciu. Are contribuţii importante la identificarea elementului 85 şi a elementului 93 .
Avem şi candidaţi la Premiul Nobel care ,,l-au ratat'' şi nu au recunoaştere nici naţională după merit:
Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de o savanta româncă ce a înfiinţat din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti. Cerând un grad superior la facultate, savanta îi scria regelui Carol al II-lea: <
Ştefan Procopiu - Propus spre acordarea premiului Nobel pentru fizica în urma dovedirii teoretice a existentei magnetonului, aceasta este înmânată savantului danez Niels Bohr, deşi descoperirea a fost anunţată întâi de român.
Nicolae Paulescu - descoperă insulina. Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod pentru această descoperire.
Gheorghe Benga - chimist la UMF Cluj -Napoca a cercetat canalele de apă ale celulelor dar premiul Nobel este atribuit unor cercetători americani.
Hackerii romani sunt consideraţi printre cei mai buni (si mai periculoşi) din lume. Distracţia lor este un fel de haiducie pentru a-şi dovedii valoarea. Printre site-urile sparte de cei ,,5 magnifici de la Rasarit'' sunt: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…
Şi noi d’aci avem cultură. Să o facem cunoscută elevilor, pentru a fi mândri de ceea ce sunt, imbold necesar motivaţiei de a şti.
Educaţia ne face să fim mândri că suntem români, oriunde am fi în lume! Modelul educativ adoptat până-n prezent, nu este eficient în acest sens. Prin educaţia promovată ridicăm în slăvi orice altă cultură şi mai puţin pe cea autohtonă.
Am fost celebri şi suntem dar de multe ori necunoscuţi în şcoala românească.
