TU esti propriul TĂU profesor! NOI, doar te informăm. Ţine aproape!
duminică, 12 aprilie 2009
ABSOLVENTI AI LICEULUI BRATIANU (BALCESCU) UNITIVA!
Vreau să renovăm Colegiul Brătianu cu banii foştilor absolvenţi”
Consilierul Adrian Prodănel vrea o fundaţie care să salveze cel mai important liceu din Piteşti
*Domnule consilier Adrian Prodănel, am aflat că sunteţi pe punctul de a lansa o iniţiativă, privind renovarea Colegiului Brătianu din Piteşti. Ideea vă aparţine 100% ?
-E un proiect preluat. Primăria Piteşti s-a implicat pentru reabilitarea acestui liceu şi, după câte am înţeles, este un proiect făcut cu Banca Mondială în urmă cu vreo 6-7 ani, dar care în momentul de faţă nu este finalizat şi stă undeva într-o mapă la Ministerul de Finanţe sau la cel al Educaţiei şi Învăţământului…nu se ştie exact unde şi vrem să deblocăm această situaţie. Mă bazez pe sprijinul domnului primar Pendiuc, despre care ştiu că este un om care ţine enorm la simbolurile Piteştiului, pentru deblocarea acestei situaţii.
*De ce aţi preluat tocmai dumneavoastră această idee?
-Eu sunt absolvent al acestui liceu şi mă doare, când văd condiţiile improprii în care îşi desfăşoară activitatea profesorii şi actualii elevi. Cred că este de datoria noastră, a societăţii civile, să încercăm să strângem anumite sume şi să demarăm lucrările, acolo unde nu mai suportă amânare. Vreau să renovez Colegiul Brătianu cu foştii absolvenţi, printre care mă număr şi eu.
*Care sunt persoanele aparţinând societăţii civile pe care le-aţi antrenat în acest demers?
-Iniţiativa mea a pornit discutând cu prietenii mei, cu partenerii de afaceri din Piteşti, cu Asociaţia Oamenilor de Afaceri şi nu în ultimul rând cu absolvenţi ai acestui liceu. Dacă ne vom constitui într-o asociaţie sau vom demara acest proiect printr-o fundaţie umanitară, care să gestioneze foarte bine sumele care vin, eu voi contribui cu aproximativ 100 de milioane de lei vechi. Extrem de implicaţi legat de această iniţiativă sunt domnul Gheorghe Badea, managerul de la Subansamble Auto şi Paul Schiaucu de la Daperom.
E unul din marii colecţionari de tablouri din Argeş
*Care este poziţia dumneavoastră legată de tăierile masive din Trivale? Aveţi vreun interes în acea zonă?
-Nu am avut, nu am şi nu voi avea nici un interes în zona parcului Trivale. Este condamnabil ce se întâmplă, cu atât mai mult cu cât s-a pus în posesie pe suprafeţe extrem de importante. Din cîte am aflat, sunt peste 300 de hectare din Pădurea Trivale, care au fost puse în posesie. Noi, la nivel de Consiliu Local, chiar intenţionăm să dăm o hotărâre, prin care să limităm la maxim construirea de locuinţe în zona respectivă.
*Am observat că în biroul dumneavostră, pereţii sunt plini de tablouri. Cine este autorul?
-Când aveam 17 ani, l-am cunoscut pe pictorul Gheorghe Vrăneanţu. Eram elev şi am văzut un documentar despre el, la cinematograf. Ştiam că este piteştean şi nişte prieteni de familie mi-au facilitat întîlnirea cu maestrul, chiar în atelierul lui. Am rămas fermecat de erudiţia şi de modestia lui. Prima lucrare, o iarnă, pe care am luat-o de la domnia sa, am cumpărat-o în rate, pentru că nu era un pictor ieftin, iar eu nu aveam toţi banii. Ulterior, ne-am împrietenit şi la ora actuală am 22 de tablouri semnate Vrăneanţu, în colecţia de familie. Sigur că mai avem şi alte lucrări de Eustaţiu Stoenescu, de Schweitzer-Cumpăna, Corneliu Baba, Ion Pacea, Iser… şi alţii.
Standardele noastre de viaţă sunt peste medie
*Este costisitor să fii colecţionar?
-Este o decizie pe care am luat-o din dragoste pentru pictură şi nu m-am gândit la problemele financiare. Suntem iubitori de artă şi fiecare lucrare pe care am achiziţionat-o nu a fost legată neapărat de semnătură, ci de emoţia pe care ne-a transmis-o.
*Sunteţi o persoană fiţoasă sau opulentă?
-Vedeţi, sunt două lucruri total diferite, una este părerea pe care o avem fiecare despre noi şi altul este modul în care eşti perceput de ceilalţi. Sigur, persoanele care ne cunosc mai puţin pot să vadă numai lucrurile superficiale şi să nu meargă în adâncimea lor. Nu aş vrea să vorbesc despre mine, punându-mi o etichetă. Fiţele în provincie sunt mult mai puţin vizibile decât în capitală. Standardele noastre de viaţă sunt peste medie.
*Frecventaţi cazinourile?
-Merg în cazinouri, ca să joc, pentru că îmi place. O fac rar, cam o dată la 2-3 ani. Nu-mi mai amintesc când am fost ultima oară. De obicei, şi eu şi soţia câştigăm. Banii respectivi îi transformăm în cadouri.Cea mai mare sumă câştigată la un cazino din Spania, a fost de 1400 de dolari.
*Mergeţi şi la cazinourile din Piteşti?
-V-am spus că merg rar la cazinouri, iar în Piteşti cu atât mai puţin. În cazinourile din străinătate, eu şi soţia intrăm din curiozitate, pentru a petrece o seară cu puţină adrenalină, iar sumele pe care le punem la bătaie sunt foarte mici.