Etnologia şi folclorul sunt doar două dintre domeniile în care profesorul şi cercetătorul Mihail Robea a excelat. Numeroasele studii de specialitate şi cărţile pe care le-a publicat indică un interes constant, orientat îndeosebi către radiografierea exhaustivă a satului argeşean şi a valorilor culturale ale acestuia, realizată cu instrumente etnologice şi comparatistice bine stăpânite. Datorită contribuţiei în domeniu, profesorul Robea a primit titlurile de Fiu al Argeşului şi Cetăţean de onoare al judeţului pentru întreaga activitate.
A fost directorul mai multor şcoli din Bucureşti
Profesorul Mihail Robea se mândreşte şi cu o carieră didactică de excepţie. Deşi este absolvent al Liceului comercial „Vintilă Brătianu” din Piteşti, etnologul argeşean a preferat să urmeze Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În 1954, anul absolvirii, a intrat în învăţământ, mai întâi ca profesor de română la liceul militar din Breaza. Trei ani mai târziu a primit funcţia de director la o şcoală din Brăneşti, judeţul Ilfov, iar în 1959 a fost numit director la Liceul „George Călinescu” din Bucureşti, unde a predat timp de 14 ani. Mihail Robea a fost directorul liceului industrial „Anghel Saligny” din Capitală între anii 1975 şi 1991. În tot acest timp, profesorul Robea şi-a trecut toate gradele didactice, iar în anul 1978 şi-a obţinut doctoratul în filologie cu teza „Folclorul din Valea Vâlsanului- Argeş”, la Universitatea din Bucureşti.
„Dragostea pentru etnografie o am de la bunica mea”
Pasiunea profesorului Mihail Robea pentru etnografie şi folclor este strâns legată de Mioveni, localitate în care s-a născut în urmă cu 81 de ani. „Dragostea pentru valorile şi tradiţiile satului românesc mi-a fost insuflată de bunica mea care era foarte interesată de aceste aspecte. Când eram student mă tot întreba ce este cu satul Mioveni, cum a luat el naştere, aşa încât am început să mă preocup de locurile natale. Mai mult, bunica mea era o adevărată enciclopedie în domeniu, ceea ce m-a apropiat tot mai mult de comorile satului şi de trecutul său. Vreau să mai spun, însă, că în timpul liceului am învăţat limba chirilică pentru a putea citi documente vechi sau inscripţiile de pe crucile din curtea bisericii. Aşa am schiţat un fel de monografie pe care am reluat-o mai târziu, când am ajuns student, şi care va fi publicată în curând. Este vorba de „Corpusul de documente şi informaţii al oraşului Mioveni”.
Oamenii de pe Valea Vâlsanului refuzau să-i vorbească de teama Securităţii
Mihail Robea a efectuat numeroase investigaţii în spaţii etnofolclorice cum ar fi microzonele Mioveni, Brăneşti-Ilfov, Miceşti şi Valea Vâlsanului. Aici, profesorul Robea a desfăşurat anchete profunde, cu obiective etnografice şi în special de folclor timp de ani de zile. Valea Vâlsanului, de pildă, a cercetat-o între anii 1966 şi 2000. În teren a descoperit numeroşi povestitori, cântăreţi talentaţi şi depozitări de cele mai interesante date despre obiceiurile şi viaţa spirituală a oamenilor. „Cred că am avut de tânăr vocaţia terenului şi aşa am început cercetarea, la început la Brăneşti, în Ilfov, şi apoi pe Valea Vâlsanului. Am luat sat cu sat, dar m-am lovit de o problemă foarte delicată, în sensul că Securitatea era convinsă că în zonă se ascund partizanii. Nimeni nu vroia să-mi vorbească. Până când oamenii au căpătat încredere în mine mi-a fost extrem de greu”, povesteşte Mihail Robea.
Deţine înregistrări de valoare naţională
Cu magnetofonul şi casetofonul în spinare, Mihail Robea a realizat foarte multe înregistrări, alcătuind o arhivă de peste 100 de casete. Iar pe talentaţii săi „informatori” şi pe „actorii” obiceiurilor deosebite din ciclurile calendaristice şi familiale i-a fotografiat în timpul deselor investigaţii, la fel cum n-a fost omisă nici fotografierea componentelor etnografice, precum locuinţele, gospodăriile, uneltele, instalaţiile tehnice, produsele activităţii curente ale oamenilor. Astfel, Mihail Robea şi-a alcătuit o fototecă de peste 300 de fotografii foarte valoroase, unele chiar unice. De asemenea, informaţiile despre obiceiurile tradiţionale obţinute de la săteni au fost consemnate în fişe, astfel încât, clasificate pe categorii folclorice, cercetătorul argeşean a „umplut” 10 caiete mari, de câte 300 de pagini fiecare.
Publicaţiile maestrului
Profesorul Robea a direcţionat acţiunea de valorificare a materialelor în editarea producţiilor literare şi în studierea unor laturi ale producţiilor folclorice. Maestrul a participat la numeroase sesiuni ştiinţifice ale Muzeului de Istorie din Câmpulung, ale Centrului de Creaţie Populară Argeş, ale Muzeului din Drobeta Turnu Severin sau ale Muzeului Pomiculturii şi Viticulturii din Goleşti. În privinţa editării culegerilor efectuate, produsă în anumite etape şi într-o structură cumulativă şi echilibrată, Mihail Robea a publicat numeroase cărţi concludente prin titlurile şi subtitlurile lor aşa cum ar fi: „Basme, snoave, legende şi povestiri populare. Folclorul din Valea Vâlsanului”, „Folclorul poetic din Stroeşti- Argeş”, carte publicată în anul 1980, „Basme populare româneşti”, „Basmul cu Ion Săracu’ şi Sfântul Soare. Basme populare din Muntenia”, „Basme şi legende populare româneşti” din 1995, „Proza populară din Stroeşti- Argeş”, carte făcută cunoscută publicului în anul 1997, „Băiatul de Împărat şi Iozefina cea frumoasă. Basme, legende şi povestiri populare” în anul 1998, „Proverbe, zicători, ghicitori şi strigături” în 1999, „Cântece şi poezii populare româneşti” în 2004, precum şi ”Isprăvi d-ale lui Păcală. Antologie”, volum publicat în anul 2003.
Critic de renume în domeniu
Mihail Robea a alcătuit şi numeroase ediţii critice însoţite de instrumente ştiinţifice aşa cum ar fi prefeţe, glosare sau biografii despre personalităţi ilustre, dar ignorate de contemporani, precum George Ulieru în „Scrieri literare”, Mihail Canianu în „Studii şi culegeri de folclor românesc” sau Dumitru Mihalache, fratele liderului ţărănist Ion Mihalache, în „Proză, poezie şi obiceiuri”. În cadrul Casei Editoriale Muntenia a mai îngrijit şi prefaţat pentru marele public „scrieri alese” ale unor iluştri scriitori clasici cum ar fi Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Petre Ispirescu, George Coşbuc, Emil Gârleanu sau George Topârceanu. Rezultatele cercetărilor asupra unor opere folclorice şi asupra unor fenomene etnografice, Mihail Robea le-a comunicat sub formă de articole şi studii în diferite publicaţii locale şi naţionale de prestigiu, cum ar fi „Argesis”, „Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice”, „Gazeta învăţământului”, „Limba şi literatura română”, „Revista de Etnografie şi Folclor” sau „Viaţa Românească”. În prezent, ilustrul profesor caută să definitiveze unele lucrări începute cu mulţi ani în urmă aşa cum ar fi: „Monografia folclorului din Valea Vâlsanului”, „Povestiri, poezii, obiceiuri populare din Basarabia şi Bucovina”, „Structuri folclorice şi valori etnografice din Mioveni- Argeş”, precum şi o colecţie de documente ale Mioveniului.
