Foştii colegi, rude şi cunoscuţi l-au condus ieri pe ultimul drum pe fostul director al Liceului Odobescu, Ion M. Dinu. Nãscut în urmã cu 89 de ani în Valea Mare - Dîmboviţa, profesorul Dinu, neavînd copii, a fãcut carierã în învãţãmîntul preuniversitar din Argeş, unde a format zeci de generaţii. În timpul directoratului sãu (între 1962 şi 1975, cu o întrerupere de un an, în 1968, cînd a fost inspector general judeţean), s-a construit actualul sediu al Colegiului Odobescu, pe lîngã alte sedii provizorii, predate apoi altor instituţii. A ieşit la pensie de la fostul Liceu Bãlcescu (Colegiul Brãtianu) - unde a predat româna între 1975-1984 şi 1959-1962. În Argeş, a fost şi inspector şcoar, între 1955 şi 1959, iar debutul ca profesor şi
l-a fãcut la Pucioasa - Dîmboviţa, unde a predat şapte ani. Înainte de rãzboi (a fost şi veteran decorat), a lucrat ca învãţãtor în satul natal. „Tatãl sãu încã îl aştepta sã se întoarcã şi sã se ocupe de agriculturã, de cînd a plecat la Şcoala Normalã din Bucureşti“, ne-a spus unul dintre colegii sãi apropiaţi de la Odobescu, Ion Bãcanu. Dascãlul a ales însã altã cale şi, în 1976, a devenit şi doctor în filosofie. A scris 15 cãrţi, din care cinci dedicate personalitãţilor argeşene din învãţãmãnt şi culturã. În ultima vreme, lucra la elaborarea Enciclopediei Argeşului şi Muscelului, din care a apãrut prima fasciculã. „E o mare pierdere, era printre cei mai buni documentarişti, fiind plin de date“, ne-a spus coordonatorul Enciclopediei, prof. Petre Popa de la Universitatea Piteşti. Dictoanele lui preferate erau „Per aspera ad astra“ (Pe cãi anevoioase se ajunge la stele) şi „Omnia vincit amor“ (Dragostea învinge totul). Înainte sã moarã, a apucat sã adauge monografiei Liceului Odobescu şi o monografie a satului sãu. A fost înmormîntat la cimitirul Sf. Gheorghe.
SINCERE CONDOLEANTE!
