Au făcut un sistem pe care nici ei nu-l mai înţeleg. Metodele de salarizare a bugetarilor sunt atât de încurcate, încât nici autorităţile nu mai înţeleg câte sporuri, prime sau indemnizaţii primeşte fiecare. Aşa se face că în timp ce unii bugetari au portofelele doldora de bani, altora de-abia le ajung salariile de la o lună la alta. În România există în prezent 40 de niveluri de salarizare de bază şi 30 de sporuri, toate reglementate de tot atâtea acte normative. Se ajunge astfel la diferenţe uriaşe între lefurile bugetarilor.
La o primă analiză, bugetarii privilegiaţi sunt magistraţii. Salariul lor poate ajunge şi la 17.000 de lei pe lună şi beneficiază de 25 de avantaje stabilite prin lege. Au locuinţă de serviciu, asistenţă medicală gratuită, primesc şapte litri de combustibil la fiecare călătorie, iar când ies la pensie au traiul asigurat. De asemenea, primesc spor de risc, de vechime şi indemnizaţie de instalare.
Nici unele cadre militare nu stau prea rău. Pe lângă un salariu de 10.000 de lei pe lună, au locuinţă de serviciu, medicamente, servicii medicale sau transport în concediu – toate, evident, gratuite.
Nici poliţiştii nu stau rău. Pot bifa până la 26 de sporuri, cum ar fi spor de fidelitate, de misiune permanentă, de pericol, de instalare în funcţie sau salarii duble dacă lucrează peste program.
Cu banii de chirie de la stat, diurne pentru deplasări şi pensii care să le aline bătrâneţile, parlamentarii se numără şi ei printre fruntaşii sistemului bugetar.
În schimb, la profesori lista privilegiilor se scurtează. Şi banii sunt mai puţini. De exemplu, stresul magistraţilor valorează 50% din salariu, în timp ce stresul profesorilor e răsplătit cu un spor de doar 3 la sută. Dascălii au spor de stabilitate, de merit, iar statul le decontează 100 de euro pentru cărţile cumpărate. Nu primesc însă tichete de masă, deşi legea prevede aşa ceva.
Funcţionarii publici şi medicii n-au nici ei liste lungi de sporuri şi indemnizaţii. Funcţionarii primesc spor de vechime, indemnizaţie de conducere, iar unii dintre ei au spor de confidenţialitate sau pentru condiţii speciale. Medicii primesc spor de prevenţie, indemnizaţii de conducere şi eventual, spor de periculozitate. Legea le dă dreptul şi la medicamente gratuite, însă doar pe hârtie. Soluţia pentru acest sistem defectuos ar fi o lege unică a salarizării. O lege aclamată de toţi, dar pe care nimeni, din păcate, nu are curaj să o pună în practică.
