George Emil Palade a murit la varsta de 96 de ani, in Statele Unite ale Americii, omul de stiinta fiind singurul roman care a obtinut Premiul Nobel, informeaza Realitatea TV. Nascut la Iasi in 1912, Profesorul George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicina a Universitatii Bucuresti, obtinand titlul de Doctor in Medicina. In 1946, pleaca in Statele Unite ca cercetator la Institutul Rockefeller de Cercetari Medicale din New York.
In 1961, G. E. Palade devine membru al National Academy of Science. De asemenea, alaturi de Keith Porter editeaza cea mai importanta publicatie stiintifica in domeniul biologiei celulare, revista "The Journal of Cell Biology".
Cea mai prestigioasa realizare a profesorului Palade este descoperirea, prin tehnici de microscopie electronica, a ribozomilor sau a granulelor lui Palade, aminteste Realitatea TV. Pentru aceasta descoperire, Profesorul Palade a fost distins, in 1974, impreuna cu Albert Claude si Christian de Duve, cu Premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina.
In martie 1986, Presedintele Ronald Reagan i-a decernat Medalia Nationala pentru merite deosebite in domeniul stiintei.
Drumul catre medicina moleculara al unui roman laureat cu Nobel
George Emil Palade a dezvoltat si a perfectionat tehnica prin care s-a putut studia pentru prima data structura fina a celulei si a descoperit functiile acesteia, asociind structura celulei cu functiile sale, iar rezultatele cercetarilor sale au fost recompensate in 1974 cu Nobelul pentru medicina, relateaza NewsIn.
Dupa terminarea studiilor de medicina, George Emil Palade este, intre anii 1936 - 1938, succesiv, asistent, sef de lucrari, conferentiar la Institutul de Anatomie, si studiaza in tot acest timp anatomia patologica si medicina interna cu profesorul M. Gh. Lupu. Tot in aceasta perioada, Palade a fost medic la spitalul "Colentina", in cadrul sectiei renumitului diagnostician Gh. Lupu.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Emil Palade a acordat asistenta medicala trupelor romane. Aplecarea catre studiu si cercetare a tanarului medic au fost intuite de renumiti medici ai epocii, ca D. Bagdasar sau Grigore T. Popa, care l-au indrumat si au insistat pentru perfectionarea acestuia ca om de stiinta in strainatate.
La sase ani de la obtinerea titlului de doctor in medicina cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie si fiziologie comparativa", publicat in 1940, Palade avea sa ajunga in SUA, ca "Visiting Investigator" la Institutul Rockefeller din New York.
In 1946 a lucrat in laboratorul de biologie al lui Robert Chambers, de la Universitatea New York. Aici l-a cunoscut pe Albert Claude, reputat om de stiinta, care se remarcase prin descoperirile facute in microscopia electronica. Cei doi au inceput sa lucreze impreuna la Institutul de Cercetare Medicala Rockefeller si au reusit sa fractioneze diferite structuri celulare, prin metodele de microscopie electronica promovate de Albert Claude.
In cercetarile stiintifice realizate de Palade, cel mai important segment il reprezinta explicatia mecanismului celular al productiei de proteine. In 1953, el a reusit sa puna in evidenta ribozomii, particule la nivelul carora se realizeaza biosinteza de proteine. In onoarea sa, ribozomii au fost numiti, o perioada, "granulele lui Palade".
In 1954, Emil Palade a avut o alta realizare alaturi de un alt cercetator de la Rockefeller, Keith Porter: descrierea reticulului endoplasmatic, explicand functiile acestuia. Cea mai prestigioasa realizare a profesorului Palade este descoperirea, prin tehnici de microscopie electronica, a ribozomilor, denumite ulterior granulele lui Palade, mecanism pentru care a primit premiul Nobel, douazeci de ani mai tarziu.
Dupa zece ani de la venirea sa in SUA devenea profesor de biologie celulara la Universitatea Rockefeller, iar in 1961, seful departamentului de biologie celulara al reputatului institut. In acelasi an, Emil Palade era ales membru al Academiei Nationale de Stiinte a SUA, fiind unanim recunoscut ca unul dintre cercetatorii de valoare in domeniul biologiei celulare moderne.
Din 1972 a plecat catre un alt institut de cercetare: Universitatea Yale, unde a condus catedra de Biologie celulara, iar in 1983 devenea consilier al decanului universitatii. Dupa trei ani primea Medalia Nationala pentru Stiinta. In 1990 era profesor la Universitatea din San Diego, California, la sectia de medicina moleculara si celulara, si decan pentru cercetarea stiintifica.
In 1974, la doi ani de la venirea la Universitatea Yale, George Emil Palade a primit premiul Nobel pentru Medicina sau Fiziologie, alaturi de Albert Claude si Christian de Duve, ca o recunoastere a "descoperirilor privind organizarea structurala si functionala a celulei".
Incepute in anii '50, cercetarile celor trei au revolutionat biologia celulara, un domeniu studiat de jumatate de secol. Cei trei au contribuit, prin lucrarile lor, la dezvoltarea domeniului biologiei celulare si al componentilor citoplasmei.
In discursul tinut in decembrie 1974, dupa acordarea Premiului Nobel, Palade declara ca domeniul biologiei celulare a renascut, pentru ca s-a putut demonstra ca unitatea organizarii materiei vii poate fi extinsa dincolo de nivelul moleculelor, pana la ansamblurile macromoleculare, organele celulelor si celule.
Palade sublinia ca o remarcabila uniformitate a organizarii celulare este caracteristica, la nivel subcelular, tututor formelor de viata, iar acest lucru demonstreaza ca, de la formare, acestea nu-si intrerup niciodata continuitatea. "Datorita acestor descoperiri se poate intelege in sfarsit cum este organizata o celula, ce functii specifice au organele acesteia si cat de organizate sunt acestea pentru a-i asigura celulei supravietuirea si inmultirea", declara savantul roman.
In octombrie 2007, profesorul doctor George Emil Palade a fost decorat cu "Steaua Romaniei", in grad de Colan, de presedintele Traian Basescu.
In cinstea savantului roman, in 1994 a fost instituita, prin Hotarare de Guvern, "Ziua Cercetatorului si Proiectantului din Romania", organizata anual la data de 19 noiembrie.
